Un Mangaietor

1)
Primăvara  are  haină  albă de crini,
Dar ochii mei de durere şi ploi  sunt plini,
Eu caut, în jur, un parfum mângâietor,
Ce să aline durerea şi orice dor.

2)Salcâmul cel minunat iar a înflorit,
Dar inima mea, acum, aşa mi-a şoptit;
-”Parfumul de primăvară  îmbătător
Te ameţeşte, dar nu e mângâietor.”

3)Deschid  fereastra sufletului în zori,
Suspinul dureros de flaut urcă spre nori,
Trimit spre înalt o perlă strălucitoare,
Asteptând o mână mângâietoare.

4)Dinspre câmpiile veşnice de smarald,
Vine un porumbel strălucitor şi alb,
Şi intră pe fereastra sufletului meu,
Ca un minunat şi dulce  curcubeu.

5)Şi mă simt un Templu al Duhului Sfânt,
Plin de lumină şi de al Său Cuvânt.
Şi simt un  parfum ceresc îmbătător,
Ce mă încântă, căci este mângâietor.

6)Parcă  întreaga natura simte  şi  ea
Pacea şi lumina din inima mea ;
In  templul meu răsună  un cântec ceresc;
“Isuse!Isuse!Isus Te iubesc!”

7)Simt şi răcoarea din ploile târzii,
Promise de al meu  Isus  din veşnicii,
Şi un strop de balsam ce  Tatăl  mi-a dat,
Numele Lui Cel Sfânt să fie lăudat!

Autor: Arancutean Eliza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *