Vacanțe în duzi și în corcoduși

Sus, în duzi și-n corcoduși, la sat
La bunicii blânzi, albiți de munci,
Petreceam sezonul minunat:
Vacanțele noastre de prunci.

Cât eram de fragezi, drăgălași,
Cocoțați în dudul răbdător..
Dude savuram mânjiți-apași:
Lumi de basm în pomul roditor..

Corcodușul mai mult îl iubeam:
Poamele lui acre, apoi dulci,
Până la cireșe le prădam,
Pentru-agape proaspete, de prunci.

Arborii- nu doar umbrar erau:
Aveau leagăne, sufragerii,
Mierle, cu cântări, ne dezmierdau;
Nu visam savante jucării.

Lacrimi, colb, sunt clipele ce mor..
Dudul cel bătrân e retezat,
Corcodușii s-au uscat de dor
De copiii ce-au plecat din sat.

Prunci încărunțiți suntem de-acum
Tot visând la era tinereții…
Ne alină numai Domnul Bun
Care ne promite Pomul Vieții.

Când Isus ne va primi în Rai
Sărutându-ne obrajii uzi,
Fericiți, în îngeresc alai,
Vom uita de corcoduși și duzi..

Autor: Marinau Daniela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *