Ziua cincizecimii…

În ziua Cincizecimii, în camera de sus,
Erau strânşi laolaltă urmaşi ai lui Isus.
Un vâjâit puternic casa a umplut,
Limbi de foc din cer cu toţii au văzut…

Peste fiecare atunci s-au împărţit,
Şi toată adunarea putere a primit.
Au început vorbi cuvinte neştiute,
Prin Duhul vorbeau limbi necunoscute.

În Ierusalim erau oameni cucernici,
Iar din orice neam şi oameni îndoielnici.
Când au auzit cu toţii acel sunet,
Au rămas uimiţi, încremeniţi de zumzet!

Se întrebau speriaţi şi oarecum vicleni:
“Totuşi, aceşti oameni nu sunt galileeni?
Cum de-i auzim vobind tuturor
Chiar în orice limbă-a oricărui popor?”

Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să zică
Tot ce s-a întâmplat în unii a pus frică.
Iar alţii ziceau că ei sunt plini de must,
Dar Petru le-a spus că nu ştiu acest gust.

Căci era din zi, doar al treilea ceas,
N-au băut nici must, motiv n-a mai ramas.
Să înţeleagă toţi, atunci a vorbit el:
“Asta-i ce s-a spus prin glasul lui Ioel!

Cuvântul este scris pe pagini de Scriptură

Asta spune Cel ce n-are asemănare!”

Autor: Valentina Joita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *