AM PRIVIT…

Am privit pe bolta înstelată
Și-am văzut că-s stele mii și mii
Și cu mintea mea întunecată
Nu știam cum ele pot pluti.

Am privit la cel de lângă mine
Judecându-l ieri în fel și chip,
N-am știut cum să privesc în sine,
Eu eram de „aur”, el – „nisip”.

Am privit la Dumnezeu cu ură
Educat fiind așa de comuniști,
Nu știam de-a Sa iubire pură…
Astăzi, Doamne, văd că chiar exiști!

Am privit natura prin natură,
Am crezut c-a apărut din vid,
N-am avut credința cea matură
Ca Iosua, Solomon, David.

Am privit la cruce cu-ndoială,
N-am gândit la mântuirea mea,
Inima mi-era rece și goală,
Viața mea simțeam cum se răcea.

Dar veni o vreme de trezire
Când, privind în jur, dezorientat,
M-am lăsat cuprins de-a Sa iubire
Și-acum sunt un binecuvântat.

Am privit la Dumnezeu ca Tată
Și la Domnul meu Isus Hristos,
Mi-a făcut o inimă curată
Și un suflet mult mai drăgăstos.

Am privit la noaptea de păcate
Și mi-am spus că nu mai pot așa,
Am simțit că-n inima mea bate
Dor de Dumnezeu și slava Sa.

Am văzut că drumul mi se-nfundă,
Fundătura tristei mele vieți,
Și-am pornit pe Calea ce abundă
În minuni, iubiri, în frumuseți.

Autor: Puchea Dorel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *