Brăduleţ , brăduţ , drăguţ ,

-Brăduleţ , brăduţ , drăguţ ,
Crescut în pădure
Ai ajuns la mine-acas’
Tăiat de secure .

Spune-mi cine te-a tăiat
Supne-mi oare cine ?
Cine nu s-a îndurat
De-un copil ca tine ?

-Pădurarul m-a tăiat ,
Cu a lui secure ,
Eram cel mai frumuşel ,
Brăduţ din pădure .

Pădurarul m-a tăiat
Din pădurea deasă ,
Şi aşa , uite-am ajuns ,
La tine acasă .

Ursuleţii se jucau ,
Pe sub umbra-mi deasă ,
Iar ursoaica-i urmărea
Nespus de făloasă .

Păserelele-mi cântau ,
Dulce melodie ,
Nicăieri n-ar fi putut ,
Ca aici să fie .

Pârâiaşe scânteiau ,
Şi sub clar de lună ,
Păreau râuri de argint ,
Şi cu apă bună .

Aerul din înălţimi ,
Îmi facea mult bine ,
Eram şi eu , un copil ,
Un copil ca tine .

Eu visam să fiu copac ,
Falnic în pădure ,
Însă zborul meu s-a frânt ,
Doar dintr-o secure .

Pădurarul a venit ,
Şi cu pasul apăsat ,
Cu securea m-a lovit ,
Şi-ntr-o clipă m-a tăiat .

Iar de fraţii mei mai mici ,
Nici de ei , nu s-a-ndurat ,
Zile-nşir , multe la rând ,
A tăiat şi a tăiat .

Iar pe cei ce-au mai rămas ,
Îi taie la anul ,
Stâncile doar mai rămân ,
Să-nmulţească banul !

Mai am zile de trăit ,
Până după sărbători ,
Asta-i viaţa pe pământ ,
Să te naşti , şi-apoi să mori .

Vai ce bine ar fi fost ,
Să nu ştiu de pădurar ,
Mor neplâns de nimenea ,
Plâng de-al meu amar .

Iar de-acum eu nu mai simt ,
Vântul cum adie ,
Poate n-a fost să trăiesc ,
N-o fi fost să fie !

Munţii goi vor rămânea ,
Şi doar pădurarul ,
Ca să vadă ce-a făcut ,
Să-şi plângă amarul !

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *