Ce preţioasă e bunica
În tolba mea cu amintiri…
E soarele copilăriei,
E şoapta veşnicei iubiri!

Atât de blândă, de duioasă,
Cu-a ei poveşti fără sfârşit
Mă îndruma prin lumi de vise
Şi îmi spunea că sunt iubit!

Acum e părul ei cărunt
Şi toate-o dor… a-mbătrânit…
Dar o iubesc! E-a mea bunică…
M-a răsfăţat şi m-a iubit!

Autor: Maria Luca