Ca Tine, nu-i nimeni-Mpărate!

Din mugurii brazilor, verde mi-e ruga;
Din clinchetul crengilor îngheţate pe ram,
Din susur-izvoare şi verde din vale,
Lumină pe piscuri l-amiaz…

Din pâinea cea frântă mi-e… dulce;
Din fagur îmi e dragostea;
Din cântul de cuc de pe luncă,
Îmi este singurătatea…

Din nori mi-e tristeţea şi plânsul,
Din rouă, mi-e lacrima-n rugi;
Din stele mi-e aurul versul-tezaur,
Şi dorul de soare-n amurg…

Din geruri mi-e dor dureros de plecaţii,
Ce-n geamăt pe deal i-am petrecut,
În ”noapte-s ascunşi” cum sunt brazii…
La timpul trecut…

Din slovă mă satură cerul,
Mă duce la cruce pe deal,
Îşi plâng-roşii-maci durerea, misterul,
În naşterea-mi christică,
Al jalnicului-dumnezeiesc-caval…

În alb-zboruri mi-e dor de ACASĂ!
Când lacrimi-ntrebări spre înalt mi se scurg…
‘N avântul sufletului spre cerul albastru,
M-aplec sfânt în rugă şi strig:

-Ca Tine, nu-i nimeni-‘Mpărate!
Sub mâna-Ţi mărită, toate se scurg…
Doar viaţa-mi se-nalţă spre sfinte palate,
Spre care plec pe-nserate, în rugi să m-ascund…

SandaTulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *