Cãlãtori spre eternitate

Ani vietii-s ca pasii iuti,
Se îndreaptã în tãcere.
Fãrã sã-ti spui vreo pãrere (despre ei)
Fãrã sã ai vreo putere
Sã-i opresti, chiar dacã vrei.
Trebuie sã pleci
E-un secret.

Ani vietii-s ca un dans,
Te-ai urcat sã joci odatã
Si sã faci usor, o roatã (în suspans)
Si-apoi sa cobori odatã
Si surprins, afli trist
C-a fost dansul tãu de-o viatã.
Trebuie sã pleci din scenã…
E-un secret.

Ani vietii-s ca un tren,
C-un vagon, doi, trei sau cinci
Mari si mici.
Si când vrei, nu-l poti opri
Si când vrei, nu-l poti porni.
Chiar de plângi, sã te frângi
Chiar de-s doruri de-alinat
Si lacrime de uitat…
Tu te vei opri-ntr-o garã
E-un secret.

Cetatea de aur asteaptã,
Strãjerii privesc dinspre poartã
Scrutând orizontul atent…
Sunt mesageri ce trimit spre cetate
Cãlãtori, inspre eternitate.

Autor: Tabita Ionita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *