Calea

Betleem în cântări, Golgota-nsângerată
Două puncte fixe determinând o dreaptă,
Un vector cu sensul înspre Cer, de pământ,
Într-un unghi dintre țărână și Duh Sfânt.

E-o Cale descendentă de pe străzi de aur,
Își coboară toată strălucirea într-un staul,
În humă pas cu pas, ca sticla, pur străluce,
Se-nalță iar la Cer, ca Jertfă, de pe-o cruce.

Pe Cer te- așteaptă steaua călăuzitoare,
Razele încă-i plâng pe-un zid de nepăsare,
Semnale luminoase, clipind stăruitor,
Te-ndrumă să-ncepi Calea, la poarta oilor.

Când începi Calea, ești un vas cu apă plin,
Dar printr-o minune se schimbă apa-n vin,
Inima ți-o umple Iubirea, Bucuria
Căci te-a atins și te-a ‘plinit Isus Mesia.

Nu poți găsi cuvinte să-ți exprime simțul,
Când nu mai ești un cerșetor, ești printul,
Fiul Lui Dumnezeu, cel mai de sus statut,
Moștenitor, cum ți-a menit de la-nceput.

Cu durere cruntă, Calea ți-a fost trasată,
Cu maxim sacrificiu în Dragostea de Tată,
A murit Fiul Lui să primești ce ai pierdut,
Să fii creația nouă, ce-ai fost la început.

Vei mai plânge încă, fi-va să mai suspini,
Căci nu pe flori călca-vei, Calea e cu spini,
Dar plânsul este chiar și pentru împărați,
Iar ochii-n lacrimi sunt frumoși, adevărați.

Vină pe Calea Sfântă pe care Dumnezeu
Ne-a dăruit-O punct cu punct din Fiul Său,
Să-naintăm pe ea cu Pace, Bucurie,
Cu Regele iubit, întru Împărăție

Dacă vei face pași în Dragoste și-n dor,
De pe vârf de Munte te va lua un zbor,
Te va purta dincolo de plâns, de suferință
În rosturile sfinte, în Patria promisă.

Omului, multe căi, bune, plăcute îi par,
Dar la sfârșit nu sunt decât veșnic calvar
Să cerem ne-ncetat, înțelepciune Domnului,
Cu încredere să mergem pe urmele Lui.

Să crezi că, jugul Lui și sarcina-s ușoare,
Isus, Calea îngustă este plăcere, desfătare,
Când Îl iubești și Îl urmezi cu toată inima
Nimic nu te mai poate despărți de Ea.

Autor: Ana Haz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *