Cămașa Celui Fericit

Poate-ați auzit povestea
C-un prinț trist, nelecuit,
Care a primit povața,
Să se-mbrace cu cămașa,
Unui om preafericit.

Și-a pornit în căutarea
Unui binecuvântat,
Cercetând, întinsă, zarea,
Răscolind, întreagă, țara,
Dar, nici unul n-a aflat.

Târziu, în cale-a întâlnit
Un tânăr și voios sătean,
Cântând din zori pân´ l-asfințit;
Cămașa i-a cerut, grăbit,
Răspunsul: „Eu, cămașă? N-am!”

Trecut-au ani în stol grăbit..
Pe Golgota, călăi soldați,
Straie-mpărțind, trăgeau la sorți
Cămașa Celui Fericit,
Ce, pentru noi, toți, S-a jertfit,
Și-apoi, a înviat din morți.

Prin sânge pur te-a curățit!
Și-acum ți-oferă roba-I sfântă,
Dintr-o bucată, doar, țesută,
Din in subțire s-a urzit
Cămașa Lui albă, de nuntă,
Îmbrac-o! Vei fi fericit!
Amin!

Autor: Marinau Daniela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *