Când se lasă liniștea de seară

Când se lasă liniștea de seară
Iar tăcerea cuprinde pământul…
Gândul în taină îmi zboară
Spre-Acel ce-mi pătrunde și gândul.

Spre-Acel ce-a creat universul,
Spre-Acel ce-i Stăpân peste toate.
În El se cuprinde cuprinsul,
Suveranul, Stăpân, dar și Tată.

Tăcerea-mi pătrunde ființa senină,
Căci vorba rostul nu-și are.
Când simți că te-atinge mâna Divină,
Iar sufletu-ncepe să zboare …

În sacra tăcere de seară
Când ruga zboară spre cer,
Simți cum îți cade povara,
Un gingaș fior împletit cu mister.

Simți mâna de Tată ce-alină durerea,
Simți șoapta duioasă ce mângâie lin,
Cuvântul Lui sfânt ce umple tăcerea
Cu pace, speranță, nădejde, destin …

 

Autor: Ana Onofrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *