Când vei coborî!

Când vei coborî!

Și dacă, Te vei hotărî,
Să cobori pe albii nori…
Mugurii de trandafiri, drum…
Perdeaua zorilor, parfum,
Alături să pășim noi doi,
Pe câmpul plin cu flori;
De pe genele de soare,
Binecuvântări să coboare.
Iz de liliac sălbatic,
Iubirea Ta – timp primăvăratic.

Când vei coborî Isuse,
Voi cuprinde tot cerul în brațe;
Voi culege de pe alb nor,
Boabele de rouă, sfânt fior.
Am să adun tot albastru,
Brâu-fâșii de curcubeu.
Prin ciur voi trece neliniștile,
Clipele triste, prinse în ele,
Umilintele… bătutele așteptări,
În cuiele de disperări.

Au trecut anii ca o clipită,
Recapitulez viața trecută…
Ochii umezi păstrează amintiri,
Și fiorul plăcutelor trăiri!
Pasul îmi e nesigur; lin calc;
Mâinile tremură… tac…
Mă simt ram fără de sevă.
Te rog Doamne, mai așteaptă…
Spune-i zilei să nu se grăbească.
Lumina ochilor, ușor se scutură…

Gândul meu mereu Te caută,
În a vieții, arămie toamnă;
Nu trage zăvorul Paradisului,
Mai lasă-mi pază îngerii!
Un ecou mi-e glasul, stins…
Lupt pentru al meu viu vis.
Când voi ajunge la hotare,
Întâmpină-mă cu binecuvântare,
Trecutul cel urât să-l ștergi,
Cu iertare să mă încununezi,
Și în rândul celor aleși,
Cu drag Doamne, să m-așezi!!!

Toma Coca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *