Ce folos să ai pământul

Și ce iar folosi să aibă, omului chear lumea toată ?
Să trăiască-n mare slavă, cum n-a visat nici odată,
Să-i slujească tot pământul, alăute și manele,
Tot îl va-nghiți pământul, va pleca gol fără ele.

Cum te naști cu pumnii goi, fără să aduci cu tine,
Tot așa vei și pleca, doar costumul de pe tine,
Căci viața e ca norul, se arată puțintel,
Și suflat de vânt dispare, nu-i nici urmă după el.

Chear de ai trăi o mie, s-au chear două mii de ani,
Tot vei pleca de pe glie, cu viața ce o ai,
Căci nimic nu va rămâne, tot e praf purtat de vânt,
Totul e deșertăciune, amăgiri ce pier curând.

Dar există o nădejde, vestea bună pentru noi,
Căci acolo l-a Golgota, Domnul s-a gândit l-a noi,
Și purtând supus povara, blândul nos’t Mântuitor,
Ne-a adus în dar iertarea, El Păstorul oilor.

Ascultați cu toți strigarea, nu eu Domnul porunceș-te,
Pocăință, pocăința, este  glasul ce vesteș-te,
Căci de nu veniți l-a Mine, să beți apă de Izvor,
Veți muri ca orșicare, fără har mântuitor.

Dar de ascultați porunca, Împăratului de Sus,
Să veniți cu pocăință, l-a Golgota l-a Isus,
Veți găsi și voi odihnă, pentru sufletele voastre,
Să trăiți o viată sfântă, despărțiți de-orice păcate.

Și nu mii de ani ci veșnic, vom trăi o veșnicie,
Asta e făgăduința pentru viața ce o să fie,
Căci Isus Hristos e veșnic, Dumnezeu etern și mare,
Cine cu Isus trăieș-te, niciodată nu mai moare.

Amin

Autor: Mihalaca Inut

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *