Chemare sfântă

Un nor de praf se ridica în sus,
De printre stânci ce se pierdeau în urmă.
Deșertul, tot mai larg la orizont,
Spre munți pleșuvi, el conducea o turmă.

Flămând și ostenit de drumul lung,
Păstorul Moise se opri îndată.
Privind  îngândurat spre zări ce apun,
Spre faima sa de prinţ, de altădată.

Fusese scos de sub tăiuș
De lănci și suliți ce s-au înfipt,
În cei  dintâii  născuți din Israel,
Ce încă mai robiră în Egipt.

Cu braț de fier, cu tainică  gândire,
Cel Sfânt de sus, l-a pus deoparte.
Ca peste ani să fie ghidul,
Unui popor, cu zile întunecate.

La Faraon, trăise în belșug
În haine nobile de prinț avut.
Iar azi, un biet păstor ajunse el,
Departe de mândria ce-a pierdut.

Privea spre stânci, spre turma sa de oi,
Spre cer cu bolta sa atât de mare.
Iar inima și gândul său urzeau,
La amintiri ce pier, și o mare remușcare.

Iar în  tăcerea, ce acoperea văzduhul,
O flacară de foc, se aprindea în rug.
Iar el uimit, de strania minune,
Se apropie de locul, ce pare un amurg.

Cu glas de tunet ce brăzdează norii,
O voce auzi înspăimântat.
Era chiar Dumnezeu Cel Mare,
Care din cer, pe nume l-a chemat.

,,,  Aud cum strigă cei robiți la Mine.
Și Mă îndur de ei să-i scot cu avânt,
Din mâna Faraonului ce crede,
Că e mai sus, de ceruri şi pământ.

Azi am ales din miile de oameni,
Pe tine, să te fac soldat neînarmat.
Să spui tiranului pe nume,
Cum de poporul meu M-am îndurat.

Ca drept dovadă că voi fi cu tine,
Toiagul tău, un șarpe îl prefac.
Ca să cunoști că  Dumnezeu te cheamă,
Că veșnic Sunt, în veci, și  adevărat.”’

La fel ca glasul în pustie,
Ca flacăra de rug aprins,
La fel a fost, chemarea mea la Domnul,
Din lumea de noroaie, ce mă ținea învins.

Pluteam în amăgiri și visuri goale,
Credeam că voi trăi  la infinit.
Dar ochii mi-a deschis Mesia,
Să văd, să înțeleg, că sunt învinuit.

De unul care stă  să-nghită,
Tot ce a creat cel Sfânt și Drept.
Dar prin Isus, găsit-am  mântuire,
Ca ucenicul, ce-I căzu cândva la piept.

Ca Moise,  noi am fost chemați pe nume.
O cruce ca Isus, pe umăr să purtăm.
Ca tu și eu, uniți să fim în Domnul,
Spre patria din ceruri  să umblăm!

Autor: Viorel Balcan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *