Codrule, codruţule

– Codrule, codruţule,
Oare cine te-a făcut,
Cine-a pus oare sămânţa
De-aşa falnic ai crescut ?

Cine-a pus oare sămânţa
În pământ desţelenit
Cum ai apărut deodată
Aşa falnic din nimic ?

Cine-a rânduit şi rouă
Bună pentru adăpat
Şi oceanul de lumină
Numai bun de mângâiat ?

Cine-a rânduit şi vântul
Cel ce frunza fremăta
Păsărelele cu cântul
Pentru a te delecta ?

– Sunt creat în ziua a treia
Chiar de Domnul Dumnezeu
A rostit numai o vorbă
Şi am apărut chiar eu.

Pe sub mine curg izvoare
Bune pentru răcorit,
Toate câte sunt pe-aicea
Apărură din nimic.

La cuvântul Său puternic
Cel divin şi creator
S-au făcut aşa deodată,
După fel şi soiul lor:

Fructe bune, aromate,
Le ofer chiar gratuit
Când va trece pe aicea
Călătorul obosit.

Iar din lemnul meu cel tare
Se fac temple de-nchinat
Instrumente muzicale
Bune pentru lăudat.

Eu  Îl laud fără vorbe
Legănându-mă în vânt
Şi nu uit că-n astă lume
Sunt ce sunt, doar prin Cuvânt.

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *