De vrei mântuirea

Undeva departe, într-un colţ de ţară,
Stau în aşteptare suflete trudite,
Sub perdeaua serii… pentru-a câta oară?
Vor ca să le fie rugile-auzite.
Umerii sunt gârbovi, ochii plini de rouă,
Boabe stoarse parcă-n teascul suferinţei,
Ridicând spre ceruri mâinile-amândouă,
Îşi aşteaptă ceasul clar al biruinţei.

Şi genunchii şubrezi scrijelesc podeaua,
Simțăminte-o mie pleacă, vin pe fugă,
Locul Sfânt aşteaptă, ruptă e perdeaua,
Inimile-şi strigă dorurile-n rugă.
Smirna şi tămâia, ierburile-amare,
Au rămas uitate-n unghere de vreme,
Doar un pas lipseşte până la altare,
Îndrăzneşte frate, intră, nu te teme!

Adu jertfe sfinte Tatălui din ceruri,
Sufletul şi trupul, existența-ntreagă,
De lovesc cu ură vânturi mari şi geruri,
Funiile Iubirii de înalt te leagă.
Tu îți aminteşte de-nceputu-n care,
Dumnezeu Yehova te-a creat din tină,
Primii paşi, minunea de la scăldătoare,
Ochii ce văzut-au prin Cristos, lumină.

Şi să ai ‘nainte Dealul Căpățânii,
Unde pe o cruce S-a jertfit Mesia,
Cina cea de taină şi frângerea pâinii,
Decalogul, Harul ce dă bucuria.
Tu alegi în viață! Fericiri, blesteme,
Sunt urmarea-a ceea ce te-a dominat,
De Isus ți-e prieten n-ai de ce te teme,
El este Păstorul, El te-a vindecat!

Ridicați voi prieteni mâinile-amândouă,
Cântați Aleluia, Mirele-i la poartă,
Doar puțin mai este, ceasu-i către nouă,
Viața-i pe trecute, timpul nu aşteaptă!
Nu uitați că fapta nu dă mântuirea,
Singurul ce poate să ne-o dea e El,
Prin credință omul va păşi-n iubirea
Mielului din slavă, Domnu-Emanuel!

Duhul e la lucru, ne admonestează
Când umblarea, fapta, nu-i pe placul Său,
De vrei mântuirea, prietene, veghează,
Dumnezeu e Tatăl şi al meu şi-al tău!
Să nu pierdem timpul şi în curăție
Să aducem roade, jertfe pe altar,
Sufletul şi trupul pentru veşnicie,
Vremea-i pe sfârşite, Isus vine iar!

Autor: Luci Boltasu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *