Deschide-ţi inima…

La inima ta… bate Isus…
Iubire, ca dar… ţi-a adus.
El… de păcatul tău răpus,
Pe cruce… în locul tău… pus.
Bate la ușă… cu dor nespus…
Deschide-i inima… azi… Lui Isus.

Cu glasul blând… iubitor…
Isus… al vieții apărător,
Al sufletului alinător,
Din Slavă… pace aducător,
Azi vrea… să-ți fie salvator.
Al vieții tale Mântuitor.

La ușa inimii tale… persistă…
Știe… că inima ți-e tristă.
Şi-n suferinţi… abia rezistă.
Iubirea Lui… cea altruistă,
Să te salveze… azi… insistă.
O viață-ntreagă… te asistă.

De departe s-aud… ”ofurile”…
Deschide inima… omule!
Ridică-i inimii storurile…
Isus… vrea s-aline dorurile.
Îţi dă iubirea cu zorile…
Dă-I… chiar azi… onorurile.

Deschide inima… fi supus…
Să intre în ea… Mirele Isus.
Harul… iertarea ți-a adus,
În mântuirea Sa eşti… tu pus.
Pe aripile Lui sfinte… dus…
Spre eternitate… condus.

În inimă… El iubire deșartă…
Prin harul… în care te iartă.
Să-ţi croiască altă soartă…
Nu-l ține-afară la poartă.
De ce ţii inima încuiată?
Deschide-o… azi… de-ndată!

Pe cruce… s-a lăsat străpuns,
De-a noastre păcate împuns.
Iertarea de veacuri a pătruns,
Din iubirea divină-îndeajuns.
El… așteaptă al tău răspuns…
Nu ține dorul inimii… ascuns.
4
Deschide inima… Iubirii…
Să intre Harul Mântuirii…
Să sfarme mândria firii…
Să pună capăt amăgirii.
S-atingi înălțimile sfințirii…
Acceptă… zefirii izbăvirii.

A coborât din înălţimi…
S-alunge ispite… patimi…
Clăteşte-ţi ochii… în lacrimi…
Când vin pe ei întunecimi.
Să afli tainice istețimi…
Să scapi de-al morţii cruzimi.

Să trăiești pe principii sfinte,
În a sfințirii așezăminte…
Iubeşte… adevărul fierbinte…
A neprihănirii legăminte.
Te-mbracă… în eterne veșminte…
Slăveşte cerescul Părinte.

Prin Duhul… din Sfânta Lege,
Tu… doar iubire… vei culege.
Când inima… o să-ți alerge
La Isus… minunatul tău Rege.
Menirea ta… o vei înţelege…
Când… adevărul vei alege.

Lasă-l… în casă… să poposească,
În inimă… să se adăpostească.
În viața Lui… să te altoiască,
Să fi lăstar de viţă regească.
Spre cer… să te călăuzească,
Dă-I inima… azi… s-o sfințească.

Să-ţi pună temelia credinței,
Pe tărâmul făgăduinței…
Să porţi făclia umilinței,
Tăria aspră a neputinței.
Deschide inima pocăinței…
Spre orizontul biruinței.

Scaldă… în iubire sufletul tău…
Să fi stâncă… în fața celui rău.
Când ispitele… te atrag în hău…
Stai sprijinit de brațul Său.
Isus e iubire… nu un călău.
Dragostea Lui… curge șirlău…

Ți-e scut… când… ține s-atace
Firea… care… și ţie-ți displace.
Şi-adesea rău vieţii îţi face.
Cu faţa spre Isus… te-ntoarce,
Să fixeze-n inimă sfântă pace.
Orice plan vrăjmaș… să dejoace.
5
Ia a Lui Dumnezeu armură.
Să fi apărat… de orice lovitură.
Focu-încercării… nu lasă arsură,
Dacă credința ți-e armătură.
Brațul Lui Isus… plin de căldură…
Te oprește… din orice căzătură.

Un sfânt altar să-I pregătești…
În rugăciune… să stăruieşti…
În Scriptură… să te-adâncești…
Ochii… la Isus să-i ațintești…
În veghere… să nu ațipești.
Inima… mereu s-o sfinţeşti.

Când urlă furtuna pe-aproape…
Nu lăsa somnul pe pleoape.
Din Iubirea sfântă agape…
Sufletul în rugă să se adape.
Isus… din moarte să te scape,
În inimă… fă-I loc… să încape.

La uşa inimii tale… bate Isus…
Te cheamă… azi… cu dor nespus.
Glasul blând… şi iubitor de sus…
Te cheamă… din-al vieții apus,
La mântuirea… ce-n jertfă a pus.
Lasă-te… spre cer… de Isus condus.

Deschide-I ușa… mai repejor.
Isus e al vieții generator…
Al durerilor tale… alinător…
Al sufletului tău… izbăvitor.
E al sfințirii amplificator…
Lasă-l… să intre… ca Mântuitor.

Ca Isus… nimeni nu te iubește…
Sub aripa Lui… te adăpostește…
Până păcatul… nu se adâncește.
Și-n lanțuri grele… nu te robește;
Deschide-i inima… grăbește!
Timpul fuge… nu se mai oprește.

Vino la El… să te numească fiu,
Mâine… poate fi… prea târziu.
Ce va fi mâine… eu… nu prea știu,
Știu… azi să vii… nu-i timpuriu.
Îndemnul Lui… eu pot să-ți scriu:
-”Vino azi… te vreau veșnic viu!”

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *