Deşteptare

Când mă cufund în al meu somn,
O lume-ntreagă se deșteaptă;
Isus al zilei mele Domn,
În slăvi divine mă așteaptă:

-Pe drumul tău anevoios,
Jos, prea puțin ai avut tihnă
Urmându-mă, serv credincios,
O! Intră-n locul de odihnă!

Tu pe pământ, ai suferit,
Ocară pentru al meu nume,
Favoruri nu ți-ai cucerit,
Și nici avere sau renume.

Un loc aici am pregătit,
Ce-odată prin făgăduință
Ți l-am promis și răsplătit,
Acum, ești pentru-a ta credință!

Ce bine e să fii în cer
Trăind o veșnicie-ntreagă
Fără păcatul temnicer,
Care de moarte-ncet te leagă!

Să ști că Isus a plătit
În chin, un preț atât de mare,
Cu sânge sfant, îndreptățit
Să poți să fii să ai iertare.

Să uiți durere și nevoi
Gustând suprema fericire,
De ce nu vreți s-aveți și voi
Un loc în cer, în nemurire?

De ce-ascultați nepăsători
Când Duhul Sfânt vă cercetează
Trecând prin viață călători,
Grăbind spre iadul cel de groază?

De ce-auzind vă împietriți?
Nu-i agreeată pocăința,
Mai bine-alegeți să muriți
Pe veci, alegeți necredința!

Isus al zilei mele Domn
În slăvi divine mă așteaptă,
Deodată sar trezit din somn,
De ceasul care mă deșteaptă.

E dimineata și-am visat,
Dar oare-n curgere de vreme,
Cât Domnul timp mi-a mai lăsat,
Până la El, o sa mă cheme?

Autor: Ionel Adrian Gugea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *