Dor de cer

Dor de cer

Dor de cer, dor de iubire…
Margini de tăceri învăluite…
Trecut-au multe primăveri,
Toamne-n veșminte aurii.
Sufletul, arșița mi-a copleșit,
Și atâtea ierni… l-au pustiit.
Scriam cu flori de gheață,
Pe portativ de promoroacă,
Cu note din stele argintii,
Prin care, Te rugam să vii.

Mereu ai fost Lumina mea,
M-ai însoțit pe cale,
Prin ceața deasă a dimineții,
Mângâierea inimii mele;
Curaj mi-ai dat, să nu mă tem.
Lângă mine, mereu Te am,
De nimeni nu mă-nficoșez!
Iar când furtuna e prea grea,
Pe brațul Tău, m-așez…

Ți-am cerut în viața mea,
Paradisul, plai Sfânt, Ceresc;
Laudă, mulțumire, Îți voi cânta
Cu Tine, Isus, să locuiesc,
Iar a Ta, Sfântă frumusețe,
N-o să mă satur, s-o privesc!
Mulțumesc… Mult m-ai iubit!
M-ai adăpostit în cortul Tău,
Brațul Tău Sfânt m-a ocrotit,
Și m-a ferit, de tot ce-i rău.

Mi-ai fost stâncă, adăpost,
Lângă mine ai fost, Doamne!
Legea Ta mi-ai scris pe suflet,
S-o port în a mea umblare.
Tu… – Tărâm de fericire…
Ești viața ce mi-am dorit;
Singurul dor ce zace-n mine…
Doresc Paradisul și: Mântuit,
Cu Isus, în cereasca Împărăție,
Pe vecie, fericit…

Toma Coca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *