Două flori , două surori I

Două flori , două surori
Două picături în zori
Nu poţi să nu le iubeşti
Când pe ele le zăreşti .

Două flori , două blondine
Precum două mandoline
Drăgălaşe şi zglobii
Parcă-s două jucării
Care cântă şi vorbesc
Despre Tatăl lor ceresc .

Cântă-adesea frumuşel
Intonând un cântecel
Şi spun şi poezioare
Ce le-nvaţă mama mare .

Bunicuţa le învaţă
Pregătindu-le de viaţă
Şi le spune şi poveşti
De prin anii tinereşti .

Şi le mai spunea subtilă
Că a fost şi ea copila
Ca şi ele mititică
Şi avea o papuşică .

Toată ziua, deci ,cu ea
Frumuşel ea se juca
O-mbrăca şi-o dezbrăca
Şi băiţă îi făcea .

Iar mămica de model
Le îmbracă chiar la fel
Şi atunci dilema-i gata
Care-i una, care-i alta ?

*

Cu tăticul lor măi frate
Aglumi nu prea se poate
Având responsabilitate
Tot băgându-le de vină
Vorbind mult de disciplină .

Că-i slujbaş cu slujbă mare
Şi ar vrea ,deci , frăţioare
Ca familia şi el
Să ne dea un bun model .

Aşadar nu-l judecăm
Şi nici nu îl condamnăm
Că-i puţin cam pisălog
Ca un mare pedagog !

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *