E cerul căzut pe pământ!

Zboară-albini s-adune dulce,
Pentru stupul iubit,
Petale-de  roz-măr, alb-cireș,
Își valsează mireasma
În  tabloul-ndumnezeit…
Triluri se-nalță-n duet spre înalt,
Cerul uimit – suspină-n albastru,
Coborât  pământenilor de -Mpăratul-Măiastru.
Cuiburi de păsări răsar printre crengi,
Zumzet – albini în aripi se întrec…

E cerul căzut pe pământ!

În viața ce văd și  în cânt,
M-alătur cu ființa, cu ei să petrec.
Se simte-adiere cerească
Când bulbii-zambile
Își poartă  mireasma de vânt dansată…
S-aude un cor!
Sunt îngeri ce-și cântă Iubitul,
Măritul – Mântuitor.
În Cortu-‘Ntâlnirii,
În glasuri – cristale m-alătur,
În rugi mă cobor, mijlocind…
Se simte prezența Celui ce mângâie
Obrajii plângând…
-E-aici Luminarea!
Pe glia-nverzită!
În inima sinceră,
În răni de Christos – primenită.
…E cerul în vale!…
Și valea-i în cer!
Se-aude din inimi cântarea:
-Scoate-i la locul cel larg, scump Isuse,
Pe cei ce-s departe, în lume,
Conduși de demonul… îi pier, îi pier!

Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *