E dimineaţã, iarãşi dimineaţã

E dimineaţã, Doamne, iarãşi dimineaţã,
Ca mugurul de floare, ziua s-a ivit
Natura-ntreagã tresare la viaţã
Rãsare-nvãluitã de speranţã
În bunãtatea-Ţi mare ne-am trezit!

Când geana zorilor apare
Şi eu privirea mi-o ridic
Cad în genunchi cu ardorare
Sã-Ţi mulţumesc de-a Ta-ndurare
Şi-a Ta iubire de nestăvilit.

Aduc o, Doamne, jertfa mea cu bucurie
Pe altarul rugãciunilor clãdit
Ca aburul ce iese din câmpie
Ca jerfta mulţumirii de tãmâie
Spre Tine, Cel Nemărginit!

Voi trece iar prin lumea-ntunecatã
Te rog Isuse sã mã însoţeşti
Sã-mi fi prieten,frate, tatã
Ca sã rãmân aici neîntinatã
Cu mâna sfântã sã mã ocroteşti!

Ajutã-mã sã  ţin  cu Tine pasul
Şi împreunã, doar noi doi
Când crunt va ataca vrãjmaşul
În clipa, ora, ceasul
Sã-nvingem în rãzboi.

E dimineaţã, Doamne, iarãşi dimineaţã
Şi jerftã am aprins pe-altar
Smerit Te rog frumos, mã-nvaţã
Tu, Cale, Adevar şi Viaţã
Cum sã-Ţi slujesc cu mai mult har.

Şi învãţat de la Tine Tatã
Sã fiu exemplu cum Tu eşti
Când revenit din slava minunatã
Spre cer sã zburãm toţi odatã
Cãci Te iubim, şi ne iubeşti!

Autor: Tabita Ionita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *