E timpul s-alergi spre casă

E timpul să te-ntorci acasă
La Adunare și la frați
C-acea imagine noroasă
Din adâncime parcă scoasă
Te ține printre disperați.

E timpul să renunți la zelul
Ce te-a condus către neant
Și să privești cu teamă Cerul
Să nu te sperie misterul
Cu valu-i foarte penetrant.

A fost odată armonie
Într-un cămin îndepărtat
Erai cu Fiu-n prietenie
Dar te-ai legat de-o agonie
Și nimeni nu te-a dezlegat.

E timpul să privești în tine,
Spre sufletu-ți cuprins de jar
Că-n lumea plină cu suspine
Nu-i altul care să te-aline
Ci doar Acel ce toarnă har.

Acum e timp de cercetare
Te-așteaptă cei ce te-au crescut
Nu poposi în stări precare
Fără lumini și sărbătoare
Ci mergi la Cel ce-ți va fi scut.

Destul te-au amăgit drumeții
Care-au pozat în prieteni buni
Acum, din patria tristeții
Ascultă ce îți spun profeții
Aruncă pleavă și tăciuni.

Nu ”mâine” este ziua mare
S-arunci păcatul în abis
Acum e timpul de plecare
Spre locuința primitoare
Cu atmosferă ca de vis.

E vremea hotărârii sfinte
(Un glas duios te-a anunțat)
Să nu mai stai printre morminte,
Să mergi spre veșnice incinte,
Spre Plaiul cel mai luminat.

Autor: George Cornici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *