Eclesiastul- Totul este deşertăciune

Omul care e înţelept
Pe toate, bine le înţelege
El este priceput, deştept
Şi numai ce e bun, alege

Porunca trebuie păzită
Şi jurământul, ce-i făcut
Viaţa, de Domnul dăruită
El poate da sau lua mult

El poate face tot ce vrea
Şi înţeleptul multe ştie
Totul, l îşi are vreme să
Căci Domnul ştie să mângâie

Omul nimic nu stăpâneşte
Chiar, nici peste a sa suflare
Iar ziua morţii n-o cunoaşte
Chiar, dacă cere îndurare

Alteori, omul stăpâneşte
Şi altul este robul său
Apoi, osândă îşi primeşte
Şi cel ce-i bun şi cel ce-i rău

Dar cei, ce au de Domnul teamă
În fericire vor trăi
Domnul, toate le ia în seamă
Şi toţi răsplata vor primi

Cel ce e rău, nu-i fericit
Şi zilele nu îşi lungeşte
Nici cel ce-i bun nu e ferit
Şi el, în necazuri trăieşte

Acela care-i păcătos
De Domnul, însă are teamă
Domnul îl iartă bucuros
Al lui păcat, nu-l ia în seamă

Acela care recunoaşte
Şi n-are în suflet răutate
Domnul îl ştie, îl cunoaşte
Şi îl ajută mai departe

Omul cel rău nu-i fericit
El zilele, nu îşi lungeşte
De Domnul nu este iubit
Chiar dacă în belşug trăieşte

Căci totu-i, o deşertăciune
Cel rău că şi cel bun trăieşte
Alţii, fac rele alţii, bune
Şi în acelaşi mod sfârşeşte

Omul, nu-i atât de-ntelept
Să ştie taina Domnului
Şi nu e nici aşa deştept
Ca să-şi conducă, viaţa lui

Un singur lucru poate face
Sub soare, bine să trăiască
Cu toţi să fie-n bună pace
Şi ce-a trudit, să folosească

O viaţă omul a cercetat
Răspuns, la multe n-a găsit
Nimica nu a câştigat
Doar timpul şi l-a irosit

Sunt taine ce Domnul le ştie
Omul, oricât ar cerceta
Ele rămân în veşnicie
Nicicând, nu le poate afla

Autor: Florenta Sarmasan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *