Eu, Domnul, bat la uşa ta

Eu, Domnul, bat la uşa sufletului tău,
Dacă vei deschide, n-o să-ţi pară rău.
Nu vrei să ieşi din a păcatului şirlău?
Nu vrei să te scot din a morţii hău?

Pe Dealul Căpăţânii, pe cruce la Golgota,
Am plătit cu sânge pentru viaţa ta.
Deschide cât e har şi nu vine judecata,
Până de uşa ta, nu mă voi depărta.

Voia Tatălui e pusă în porunci şi-n lege,
E la îndemâna celui, ce vrea a înţelege.
Cine azi mântuirea va grăbi a alege,
Va scăpa de lanţurile de fărădelege.

Orişicine are acces la Scriptură şi iubire,
Găsesc pace divină, cei ce caută mântuire.
Din jertfa pe cruce vine a ta dezrobire,
Pe-a Scripturii temelie, ai azi izbăvire.

Iuda m-a vândut, avu timp să se căiască,
N-a înţeles că-l iubeam şi voiam să trăiască.
A avut timp la cruce să se adăpostească,
Dar a ales în blestemul morţii să sfârșească.

El şi-a ales drumul, ce-l ducea spre pierzare,
Nu fă şi tu ca el, deschide uşa să-ţi aduc salvare.
Deschide uşa să-ţi aduc a iubirii iertare,
Nu simţi cum râvneşte sufletul tău alinare?

Eu sunt la uşa ta, deschide-o mai degrabă,
N-o fereca, nu-ţi lăsa inima păcatului roabă.
Să lupti singur cu păcatul, puterea ţi-e slabă,
Deschide să-ţi dau a neprihănirii podoabă.

„Eu Sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!”
Sunt la uşa ta cum ´şi-arată zorii dimineaţa.
Ai preţ în ochii mei, pentru tine mi-am dat viaţa,
Deschide uşa inimii tale, să simţi mântuirii dulceaţa.

Fug clipele, azi mai bat la uşa ta, mâine voi fi departe,
Azi doar uşa inimii zăvorâtă, de veşnicie te desparte.
Deschide-o azi, să ai şi tu de mântuire parte,
Să nu ajungi să cunoşti groaznica, veşnică moarte.

Mâine mă vei căuta, dar mâine voi bate la uşa altuia,
De-mi va deschide cu mântuirea îl voi alduia.
Şi plin de îndurare, suferinţele i le voi audia,
În botezul neprihănirii inima îi voi îmbăia.

Cine astăzi îmi deschide, voi cina cu el şi el cu Mine.
Astăzi bat la uşa ta, deschide să te salvez şi pe tine.
Iubirea mea vrea suferinţele tale, azi să le aline,
Deschide inima, timpul fuge şi nu mai revine.

Am venit pentru orfan, văduvă, la cel pierdut şi-n suferinţă,
Eu sunt mângâierea, sunt iubirea şi speranţa prin credinţă.
Deschide să-ţi îmbrac în neprihănire întreaga fiinţă.
Nu aştepta vremea judecăţii, ce-aduce a morţii sentinţă.

Eu sunt Lumina, ce te scoate din bezna morţii întunecoase
În câmpiile verzi, între florile alese, cele mai frumoase,
Ce-ţi umplu zilele cu neprihănire şi le face armonioase,
Deschide azi inima, moartea şi învierea viaţa ta creditase.

Aş vrea la tine ca să intru, în odaia inimii tale secrete,
Pentru mine, nimic nu-i ascuns, sunt detalii concrete.
Pentru respingerea Mea azi, nu vei avea argumente.
Deschide azi, va veni ziua târzie pentru regrete.

Eu te-am iubit şi te iubesc, viaţă vin să-ţi dăruiesc,
Cu toate darurile pregătite de Tatăl Meu Ceresc.
Deschide azi, sub aripile Mele să te adăpostesc,
De furia întunericului zi de zi să te ocrotesc.

Deschide-ţi inima! Eu  Sunt Cel ce Sunt!
Am venit să te salvez, nu să te confrunt.
Îţi cunosc toată viaţa, o ştiu în amănunt,
Deschide uşa, îţi cer un efort mărunt.

Eu, Domnul, bat la uşa sufletului tău,
Dacă uşa vei deschide, n-o să-ţi pară rău.
Nu vrei să ieşi din a păcatului şirlău?
Nu vrei să te scot din al morţii hău?

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *