Fărădelegea nu te doare?

Nu te mustră cugetul?… Fărădelegea nu te doare?
Nu simţi inima cum geme… cum strigă după iertare?
Poverile nu te apasă… nu simți a morții sufocare?
Nu-ți râvnește sufletul… a luminii splendoare?

Deschide-ți inima… azi… să intre mântuirea în ea.
Nu simți cum se zbate?… Viață veșnică… ea… vrea.
Isus… a părăsit slava Sa… izbăvirea… ca să-ți dea.
Din imensă iubire…  a plătit… ce păcatul tău cerea.

Păcatele noastre… moartea… cereau ca plată.
Pe cruce… Isus… revarsă harul… numit iartă.
Și a învins… în viața ta… moartea blestemată.
Tu așează… la altar… rugăciunea necurmată.

Iubirea… din Sânge Sacru… în numele dreptății,
S-a revărsat pe deplin… în șuvoiul bunătății…
Țesută cu migală… blândețea-n iubirea divinității,
Ne umple viața… cu lumina vie… a demnității.

Nu te mustră cugetul?… Fărădelegea nu te doare?
Nu simţi inima cum geme…  cum strigă după iertare?
Ceas de ceas…  viața… râvnește a iubirii candoare…
Cununa faptelor bune… fie-ne… a luminii splendoare.

Deschide-ți inima… lasă-L pe Isus… să intre în ea.
În locul morții… iubirea imensă… ți-a dat învierea.
Deschide-ți azi inima… să intre în ea… mântuirea.
Nu simți cum se zbate?… Viață veșnică… ea vrea.

Amin!

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *