Flamândul

I-ai spus Stăpânului, de starea-n care stai şi te găseşti…
De-atâta vreme, n-ai lumină şi …
Nu vrei să te pocăieşti?
I-ai spus Stăpânului
Căci, partea ce ţi-a ‘ncredinţat-o la lucrat
E plină de urzici şi pălămidă?
Şi-s vremi , de când,”în lacrimi”, tu, n-ai mai udat?
I-ai spus căci ziua-ntreagă stai … la umbră,
Căci  te fereşti de … Soare,
C-ar fi ”arzător”?
Că-n rugăciuni, tu nu mai ai putere
… Şi nici la mulţumiri-n genunchi nu te cobori?
I-ai spus căci, nu mai ai nici ”poftă de mâncare”
Din hrana sfântă şi curată ,
… Căci, ai mânca – ceva…
Dar nu ştii ce…
Şi nedecis, ”ai cam lăsat-o baltă”?
I-ai spus Stăpânului căci ”nu mai ţii poteca,”
Acea cărare, ce duce la Izvor,
… Unde, se-adapă suflete-nsetate
Din Apa Vieţii şi sunt revigorate?
Şi cântă-L, laudă pe Creator?
I-ai spus căci, nici îmbrăcămintea,
Încălţămintea, ce-ai avut-o ,”nu mai ţine?”
Căci, s-a pătat şi rupt,
De-atât umblat ”printre ruine?”
I-ai spus căci, nu mai ai cântare?
De dorul Lui, de veşnicii
De când tu, ţi-ai făcut ”prieteni”
Ce rău te poartă-n ”căi pustii”?
Tu, I Le-ai spus pe toate acestea?
Si… celelalte , pe care le mai ai de spus?
I-ai spus , c-ai vrea,
Să Îl implori, ca să te ierte,
Din cerul Său, să îţi trimită iar Lumina,
C-ai vrea să te desparţi de toată vina?
Să nu mai stai în loc-ascuns, făr-adăpost?
I-ai spus?
Întoarce-te!
Şi bate,
Să-ţi deschidă!
Să nu mai umbli  rătăcind…
Cu haine rupte, ponosite
Desculţ… si atâta de – flămând…

Autor: Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *