Furnica

-Unde mergi tu , măi furnică
C-o povară-aşa de mare
Ma întreb cum nu ţi-e frică
Să duci muntele-n spinare ?

Tot mă mir şi eu de unde
Ai atâta energie
Cam pe unde s-ar ascunde
Şi atâta hărnicie ?

Nu te mai alini o clipă
Tot aduni să ai pe iarnă
Tot alergi clipă de clipă
Chiar prin ploaie fără haină !

– Domnul vieţii ne-a creat
Fie veşnic lăudat
Să avem belşug în casă
Că suntem multe la masă

De poveri nu-mi este frică
Deşi sunt aşa de mică
Şi să-mi fie mai uşor
Vin surate-n ajutor .

Hai şi tu la muşuroi
Uită-te atent la noi
Uită-te atent şi-nvaţă
Să fii harnic om în viaţă
Să fi vesel să munceşti
Şi pe toţi să îi iubeşti .

*

Oameni mari şi oameni mici
Învăţaţi de la furnici
Fi’ndcă lenea-i un păcat
Şi Isus e insultat !

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *