Îmi proștern iubirea peste cerc de foc

Bătut de vânturi  ce-ar vrea să m-adape
Din turbul  zbuciumului ‘nfierbântat,
Furia lor ce ar dori să-mi uit-n adâncuri-n ape,
Lumina darului ce mi l-ai dat,

Înlăcrimată de iubirea ce mi-e pază
În nopțile ce-mi țin în Duhul Tău de cald,
Colind cu Tine-Mpărăția
Și-n ape cristaline mă-nnoiești, mă scalzi,

Mă-mbraci în curcubeiele solare,
Mă plouă-n Duhul Adorat,
Îmi străvezești lumina în corole
Mă-mbraci în straiul  alb, imaculat…

În raze de speranță  mi-e gândirea,
Iar coborâșul nu-l mai simt… nu doare,
Că sunt purată de-albe aripi – îngeri
Cu fețele strălucitoare…

Și înnoită-n sărbători – iubire
Îmi  proștern iubirea peste cerc de foc,
Mărite, Mire.

SandaTulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *