Înger sau duh

Învățături din Sfânta Carte
Ne cer să medităm la duhuri:
De Petru, ni se spune-n „Fapte”,
Cum a fost izbăvit din lanțuri,

Mergând, apoi, la locu-Adunării,
De Roda-slujnica fiind auzit,
Frații, neștiind minunea salvării,
Au zis că îngeru-i ar fi venit!

Dar, îngerii buni, gărzi din văzduh,
Nu joacă feste, nu-s impostori!
Frații-au crezut că-i Petru doar duh,
Nu că-i la uși un celest păzitor!

Prin partea noastră îngerească,
Avem fereastră către infinit!
Putem privi în patria cerească,
Credem, iubind pe Fiul Preamărit.

Cum ne-am ruga în duh și-n adevăr,
De n-am avea în suflet îngerul?
Cum ne-am întoarce la Mântuitor,
Fără să știm că El e Adevărul?

Isus zicea, de îngerii pruncilor:
„Văd pururi Fața Tatălui Ceresc”
Deci, sunt chiar elita oștirilor,
Cei care pe copii îi ocrotesc!

Dar cât de diferit, de slab să fie
Îngerul meu, față de cei de-afară?
Pentru ei, sunt o dramă vie,
Până când duhul de trup se separă!

Când duhul meu îngeri va egala-
Ca vasele comunicante,
Plină de Duh Sfânt, vie, voi umbla:
Aceasta e reala libertate!

Citim că saducheii nu credeau
În înviere, nici în duh sau înger,
Dar fariseii le mărturiseau
Pe amândouă tainele din cer.

Și astăzi sunt modernii saduchei,
Care nu cred că omul ar avea
O parte veșnică, dar nu-s atei!
Dar, fără spirit, cum am învia?

Duhul nostru, viu este pururi,
La nașterea din nou-înnoit,
Dar avem efemere trupuri,
Iar sufletu-i cu corpul unit.

Duhul sau îngerul e suflul
Primit din Domnul, la creație,
Căci omul are-n rai Izvorul,
Și poartă Chipul Sfânt prin Grație!

Cred unii că-i Învierea, prin Har:
Starea duhurilor de mântuiți,
Care se-odihnesc, trudiți sub Altar,
Dar, adormiți sunt acei fericiți!

Se crede în Mileniul..contemporan,
Că sfinții în cer, de-acum domnesc,
Că ar fi legat, în Adânc, Satan !
Că morți fericiți- rugi- ne mijlocesc (?).

Pentru Tatăl și Isus Înviat-
-Care-I Domn dătător de Viață-
Morții sunt vii, în rai sau în iad,
Să nu-i chemăm, El ne învață!

Nu-i destul, un suflet sub altar
Să fie, și-a ajuns la înviere,
Căci Domnul înnoi-va trupul, chiar
Al celui mântuit, cu-a Sa Putere!

Fericiți cei ce mor în Isus!
Dar corpul nu li-e azi regenerat,
Doar sufletul, în odihna de sus,
Și-așteaptă un trup înviat!

Când trâmbița va răsuna,
Domnul va coborî pe nori,
Toți morții sfinți vor învia,
În trupuri de nemuritori!

Cei care predică de-nviere-
-Că i-ar fi sosit, demult, vremea-
Distrug credința unora,
Vorba lor sapă-n Trup cangrena..

Ei nu-nțeleg, căci vor învia
La final, pentru judecată,
În fața Tronului alb vor sta,
Vor regreta, că n-au crezut, odată.

Fericiți și sfinți -cei ce-au parte
De întâia, în trup, înviere!
Asupra lor, a doua moarte
N-are în veci, nici o putere!
Autor: Marinau Daniela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *