Isus, ce mult Te aștept…

Isus, ce mult Te aștept…

Pășesc ușor spre Tine,
Nu merit, dar îndrăznesc,
Iar melodia inimii mele:
Solfegii, pe portativul ceresc,
Cuvinte cu litere aldine…
Isuse, ce mult Te iubesc!
Pășesc pe alei ninse
De petalele  florii de tei…
Parfumul lor încă se simte,
Adie în undele, din nopți.

Pășesc pe câmpul înflorit;
Cu Tine alături, e un vis…
Chemări ce vin din infinit…
Mireasma florii de cais;
Te caut Isuse, prin lunci…
În mine e o primăvară.
Privesc spre vârf de stânci,
În suflet, mulțumirea-i toată.

Eu sunt jos, dar – Tu, esti Sus –
La mal de mare mă opresc:
Mă uit în apă, văd apus,
Chipul trecut mi-l oglindesc,
S-au dus anii… timpul a trecut,
Ca albii nuferi duși de val…
Iar eu, mănunchi de stuf uscat,
Purtat de-al mării val la mal…

Tinerețea începe s-apună,
Amurgul vieții se lasă tăcuț…
Caut ce-am adunat în desagă:
Rodul muncii din zori adunat
Cu asta mă voi prezenta,
Când voi veni în fața Ta,
Rod bun să Îți las la picioare,
Parfumul pâinii din cuptoare.

Nectarul faptelor plăcute;
Te-am ascultat pe cale!
Lumina Ta prin întuneric,
Am purtat-o destoinic,
Am adunat ca pe-o comoară
Ce a fost frumos în viață
Iar inima, am pus-o vamă,
Ea e averea-mi toată.

M-am străduit, dar n-am putut,
Ca să Îți dăruiesc mai mult…
Comorile sfinte, cerești,
Le-am purtat mereu pe drum,
Pe suflet sfintele-ţi peceți,
Roada Duhului Sfânt bun.
Lumina candelei în mine arde,
Doar pentru – Tine – Sfinte Doamne.

Acuma stau în așteptare…
…Ca mireasa în ziua mare…
Urmăresc apusul și zorii,
Să văd cum se deschid norii,
Și să cobori cu alai de îngeri
Iar eu, cu candela aprinsă
Să-Ţi luminez cărarea ninsă,
De petalele florii de crini,
– Tu să mă chemi- iar eu să vin,
În stolul alb de porumbei,
Spre  veșnicie, cer senin!

 

Autor: Toma Coca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *