M-am întîlnit cu El

Cu ochii-n lacrimi,
Împins de mulţime,
Scuipat, batjocorit,
Hulit, învinuit, bătut, dezonorat,
Tu, nu Te-opreşti…
Mă cauţi… pe mine.
Ai uitat de cînd,…
N-ai avut o clipă de odihnă,
Căci, au strigat şi-ai auzit,
Cum ”unii” plîng,
Şi Te-ai oprit,
I-ai  mîngîiat prin ”ungere Divină”
Şi Ţi-ai întins cu ”Pace”, sfînt, o mînă,
Spre cel ce-atît de mult ,
…Te aştepta.
Ai fost în casa soacrei încercată,
De friguri, spasme şi nevoi,
Ai ridicat-o, binecuvîntat-o
Încît, s-a ridicat şi a slujit, ”după nevoi”.
Ai şters în drumu-Ţi, lacrima de mamă
Ai înviat pe Lazăr, ce da în putrezire,
Ai fost în Ghetimani şi Te-ai rugat,
Pînă… la sînge, fără-mpotrivire.
Dar n-ai făcut ”popas de obosire”.
Ci … ai plecat…
Mă căutai pe mine!
Era o zi de vară-n viaţa mea,
Cînd, îmbrăcată, ca ”de întiînire”
În alb….
Mi-am luat de mînă-odrasla mea,
… Şi ”memorînd” în gînd adresa,
Am ajuns … la întîlnire.
Un cor ceresc, se auzea din stradă,
… Venit din alte simfonii,
Decît ce-i pămîntesc…
… O uşă s-a deschis…
Noi, am intrat…
În Rai dumnezeiesc .
Cîntau din suflete iertate şi-iubitoare,
De Sfîntul Cer!
O adunare-n ascultare,
De Sfîntul, Bun, Emanuel.
… Eu, nu puteam să îmi ridic privirea,
Plîngeam, plîngeam, plîngeam,
Simţeam ,
Căci n-am ştiut nicicînd ce e IUBIREA.
‘Mi-plîngeam de milă,
În zdrenţe sufleteşti,
Căci, tare rău mă apăsa
Şi prigonea, pieirea.
Nimic nu mai voiam atunci,
Decît,
Să nu se-oprească ruga din cîntare,
Iar eu… să plîng, să fiu scăpată
De sarcina cea grea şi necurată
Ce o purtam, ca pe o pată.
————————————

Dar, am simţit căci, sunt iertată!

—————————————
… M-AM ÎNTÎLNIT CU EL!

‘N respiri adînci şi deznădejdi,
Cu haina sufletului ”zdrenţe”
… Fără Sigiliu şi Peceţi.
… Eram, o barcă în derivă,
Fără busolă pe ocean
În valurile-n spume-nfuriate,
… Şi aruncată-n, uragan!
… Dar muzica aceea – mîngîiere,
O ”alifie” pentru suflet biruit,
Din Ungere Divină-Tămîiere,
Din Mila LUI  Divină, de Iubit.
Mă regăsise!
M-a ‘nconjurat cu muzica cerească,
Apoi, Cuvîntul, Rugăciunea, Mărturia,
… El m-a primit în viaţa Lui Dumnezeiască,
‘N luminile, ce aduc bucuria.
M-adăposteşte, sfînt, sub Mîna Lui,
Din Ea mănînc,
Fără nesaţ… Iubirea.

Autor: Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *