Mama

O lacrimă cu greu opreşti,
Cuvântul mamă când rosteşti;
Parcă te înalţă în necaz,
Şi sfarmă aprigul talaz.

Te duce-n gând unde ai crescut,
În locu`-n care te-ai născut,
Şi- ţi aminteşte chipul drag,
Când te privea ades în prag.

Şi dorul te-mbulzeşte iar,
Purtând un gust de dulce-amar,
Vrând cu sfială a aminti,
Că totu-n viaţă-i a iubi!…

…Lui Dumnezeu să-i mulţumeşti,
Că dimineaţa tu găseşti;
Un chip plăcut neobosit,
Ce poate noaptea n-a dormit!

C-a Isus care te-a iubit,
Că pentru tine s-a jertfit,
Aşa e mama pe pământ,
Alinătorul nume sfânt.

C-a sufletul să-i înfloreşti,
Spune-i  mereu că o iubeşti.
Arată-i că eşti mulţumit,
C-ai harul de a fi iubit.

De vrei în viaţă să primeşti,
Învaţă ca să dăruieşti;
Adună bunuri ce nu pier,
Şi vei avea comoară-n cer.

Te-ndemn azi fierbinte,c-an tandre cuvinte;
Să-i spui : Te iubesc, mama mea!
Ea zilnic trudeşte, fiindcă te iubeşte,
Arată-i şi tu dragostea!

Autor: Ionel Pintea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *