Mărire Ţie!

Dă-mi Doamne, credința adevărată,
Ce trăiește într-o inimă neîntinată.
Curăță-mi inima dacă nu-i curată,
Să fie în totalitate sfințirii predată.

Când cerul se va întuneca de nori,
Arată-mi soarele din ai vieții zori.
Să mă bucur ca și grădina de flori,
Ce sub ploaie se-înviorează adeseori.

Mi-arăți trăirea cu Tine-n armonie.
Mă-închin în fața Ta, cu smerenie,
Închid ochii și-mi apari în vedenie,
În plinătatea Ta, Isus, de sfințenie.

Glasul Tău îmi vorbeşte cu duioșie,
Despre minunata, eternă Împărăție.
Pentru mine, jertfa Ta stă chezășie,
Să nu fiu cu neprihănirea în vrăjmășie.

Iubirea Ta, divină, continuă lupta,
Nu mă lasă pe cale, a șchiopăta.
Nici în întunericul nopții a înnopta.
Tu mânuiești cuvântul, nu baioneta.

Te Slăvesc, Tată Ceresc! Osana!
Știu, nicicând nu mă vei abandona.
Nu vei lăsa să mă-năbușe buruiana,
Ajutorul Tău nicicând nu-l vei amâna.

Mărire Ție, Isus, Iubit Mântuitor!
Revarsă ploaia binecuvântărilor.
Învăluie-ne în mantia îndurărilor,
Să urce rugăciunile mulțumirilor.

 

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *