Mărul

Pe palmele Iubirii,
Acelui ‘Nsângerat,
Să fii un măr cu rod,
Cu gust plăcut şi parfumat,
Ai fost chemat.
Dar, ai ales să fii
Un măr … stricat.
Ai fost sădit să fii în sfânta Lui grădină,
‘Ngrijită şi udată
Din dragoste Divină.
La masa sfântă
Ai fost chemat şi aşezat,
Dar, ai ales să fii
Un măr… stricat.
Ţi-a pus în tine,
Sfânta Lui, dulceaţă,
Ţi-a dat din
Sfânta-I frumuseaţă,
Te-a îmbrăcat ,
Ca fiu de împărat,
Dar, ai ales
Să fii, un măr stricat.
Ţi-a pus sămânţa dumnezeirii,
Aroma-I,
Gustul dulce al Iubirii
Să fii mâncat ca,
Mărul cel curat,
Dar ai ales…
Să fii, mărul stricat.
Şi-aşa-ţi  treci viaţa, în suspine,
Căci, viermele-ţi mănâncă din iubire,
Din dulcele,
Ce-odată l-ai purtat…
Iar tu exişti, ca: Măr stricat.
Te-ntoarce!
Uită-te în tine!
Cum, ”prietenii” te-au dus
În ast’ ruşine,
Dulceaţa-ţi în picioare ţi-au călcat,
… De ai ajuns:
Un măr, stricat!
Renunţă la prieteni
Din locu-ntunecat,
La biciul lor, batjocura,
Ce te-a făcut, un…
Măr stricat!
Ridică-te spre Creator,
Şi în genunchi, plâns rugător,
Cerşeşte-ţi  insistent iertarea şi…
Dragostea, şi locul dat…
Să nu mai fii:
Mărul stricat!

Autor: Sanda Tulics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *