Metanoia sau evoluție

Să răspundem când ne-ntreabă cineva:
„Ce a fost întâi: găina? oul?”
„-Primu-a fost creat Adam, apoi Eva,
Mai întâi a fost făcut cocoșul!”

Omul nu coboară din maimuță!
Poate-un nebun fără Dumnezeu
Și-a schimonosit cugetul, fața,
Ajungând, la urmă-cimpanzeu…

N-avem ascendenți printre primate,
Ci gorilele au ca strămoși:
Oameni ce n-au vrut slăvi minunate,
Preferând cocotieri stufoși…

N-a fost evoluție umană,
Lumea merge spre degenerare:
Boala prin păcat e-a lumii dramă,
Metanoia e regenerare!

Deci, de visezi să evoluezi,
Poți doar prin renaștere de sus,
Când te pocăiești și te botezi,
Vei crește în Trupul lui Isus!

Chipul Său, în timp, vei căpăta,
Până la Statura-I, de-Om deplin!
Când va reveni, va-ncununa
Evoluția ta înspre divin.

Cei ce beau, se-mbuibă, și n-au frâu
Vor cădea din starea lor de om,
Și, cu chip rânjit de la desfrâu,
Vor țipa ca simieni, în pom.

Nu invidia pe mândrii-atei,
Chiar de treci prin școala suferinței,
Duhul ne-a scris: „Sunteți dumnezei!”
Răii au ales soarta maimuței..

Autor: Marinau Daniela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *