Mi-e dor de voi, copiii mei…

Mi-aşa de dor de vremea
Când blând vă-mbrăţişam…
Vă adormeam în cântec
Şi nopţile vegheam…

Mi-e dor de-acea iubire
Ce-i unică sub soare
Şi o vedeam prin ochii
De zâmbet şi candoare…

Mi-e dor de ziua-n care
Pe nume m-aţi chemat
Şi prin cuvântul “mamă”
M-aţi binecuvântat!

Mi-e dor din nou s-aud
Mulţimea de-ntrebări…
De ce e ploaia rece?
De ce sunt patru zări?

Mi-e dor de casa plină
De zgomot şi mişcare…
Să vă mai cert…duios…
Şi dorul parcă…doare!

Mi-e dor de voi copii
Comoara mea cea sfântă….
Să vă mai strâng la piept
Cu dragoste adâncă…

Şi dacă astăzi părul
La tâmple mi-a albit
Voi sunteţi tot copii
Pe care i-am iubit

Şi azi mă rog la Tatăl
Mereu să vă păzească
Să ţineţi drumul drept
Spre patria cerească!

Autor: Maria Luca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *