Nu ești sătul…?

Nu ești sătul de vorbe goale?
De tot ce-ți dă al beznei domn?
Te-a învelit cu-acele țoale
Să-nghiți, mereu, al morții somn.

Nu ești sătul de mascarade?
De viața fără ideal?
Privește, chiar acum, la roade
Să știi ce poate da Baal.

Nu e destul c-atâta vreme
Agenți – vreo mie – din infern
Ți-au spus minciuni, te-au uns cu creme
Ca să flirtezi cu-al lor guvern?

Nu ești sătul de-nșelăciune
Și de discursuri fără har?
Lumina lor e doar tăciune
Programul lor e  doar coșmar.

Lăuntru tot e zbârcitură
Și totuși starea nu ți-o vezi
Când ți se spune din Scriptură
Atât de mult te enervezi.

Nu ești sătul de propaganda
Cu care ei te-au îndopat?
N-ai vrea, chiar azi, s-aduci ofranda
Celui ce-a fost crucificat?

Doar El te poate scoate-afară
Din turnu-n care te-au închis
El poate-aduce primăvară
În sufletu-ți ce-a fost ucis.

Renunță, deci, la-ndoctrinarea
Ce te-a făcut nepăsător
Și nu disprețui chemarea
Ce-o face, azi, Blîndul Păstor.

O nouă stare vei cunoaște
Și intona-vei imnuri noi
Speranța moartă-ți va renaște
Să zboare-n viața de apoi.

Autor: George Cornici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *