”Nu poți intra în Cer”

”Nu poți intra în Cer, străine”
Îi spuse Petru cu glas lin
”Că-n fața vorbelor divine
N-ai procedat cum se cuvine
Ci le-ai împuns cu-n negru spin…

Te-a inundat cu bunătate
Stăpânul care te-a chemat
Să ieși din zone devastate,
Să vii la har și demnitate
Dar tu, mereu, L-ai refuzat…

Ți-a arătat Lumina sfântă
Care-ți putea clarifica
Acele stări care frământă
Și nu ai vrut acea sămânță
Ce te putea edifica…

Viața ți-a fost animată
De serbezime și plăceri
Deși ți-a spus cerescul Tată
Care-i iubire-adevărată
Tu i-ai ”răspuns” doar cu tăceri…

Te-au fermecat cuvinte spuse
De-acei drumeți fără un țel
Principii seci ți-au fost expuse,
Iar unii ți-au adus produse
Total străine de Betel,

Dar când le-ai acceptat pe toate
Neant în tine s-a produs
Și n-ai dorit integritate
Ci doar atacuri pe la spate
Iar oboseala te-a răpus…

Și au zburat zilele, anii
S-au dus rapid c-așa e scris
Și te-au împresurat dușmanii
(Petrecăreții și barmanii)
Să nu privești spre Paradis.

Ocazii multe… minunate
Dar tu pe toate le-ai ratat
N-ai vrut să ști de Trinitate
N-ai vrut cu Cerul unitate
Și-acum în beznă ești chemat.”

*********************
Și s-a sfârșit acea visare
Ce-nspăimântare i-a produs
Și-a înțeles că-n renunțare
Poți să primești descătușare
Și conectare cu Isus.

Autor: George Cornici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *