Oaia pierdutã

Era un pãstor de munte, ce avea propia turmã
Le iubea şi le-ngrijea de la cea dintâi pân’ la cea din urmã.

O sutã de oi are omul, şi le ştie foarte bine
Şi la toate cu iubire, le-a dat nume.

Chiar dacã sunt multe, el le iubeşte pe toate
Şi le îngrijeşte atent pe fiecare, zi şi noapte.

“Nu mergeţi departe” le spune cu bunãtate
Şi alte utile sfaturi la fiecare împarte.

“Lupul e mereu aproape, e o fiarã, îl ştiu bine
Mincinos şi rãu în toate, cautã sã vã rãpunã.”

Dar o oaie mai rebelã, nu prea crede tot
Crede cã pãstorul minte când vorbeşte despre lup.

“Ne vrea ascultãtoare, şi nu ne lasã-n iarba bunã
Toatã povestea cu lupu’, e o ridicolã glumã…”

“Cea mai bunã iarbã-s eu, vino şi mãnâncã,
Nu-l asculta pe pãstor, schimbã cum vrei turma.”

În timp ce fiara-ndepãrta oaia încrezutã,
Pãstorul departe numãra fiecare ciutã.

“Unde-i una?” Inima i se întristã
E oaia ce mereu nu îl ascultã.

Lasã cele nouãzeci şi nouã de oi
Şi iese afarã şi fuge
O cautã prin soare, ploi
Prin vânt sau când ninge.

Când gãseşte rãtãcita, iubitor o ia pe braţe
Şi o strânge cu iubire, a scãpat-o de la moarte!

Oaia foarte mulţumitã, nu a mai fugit din turmã
A pãstorului iubire, a învins pânã la urmã.

Pãstorul organizã apoi mare sãrbãtoare
Bucuros cã îşi gãsise a lui oaie.

Fraţilor sã ştiţi cã astãzi încã Isus e Pãstor
Şi mai cautã-n vãgãune, oi pierdute din popor.

Câţi aţi fost în a Lui turmã şi-aţi lãsat-o pentru lup
Azi rugaţi pe Domnul slavei sã vã mântuie acum.

Şi în cer o sãrbãtoare se va face negreşit
Cã ai fost pierdut şi Domnul slavei te-a gãsit.

Autor: Tabita Ionita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *