Oricare ”astăzi”

Nopțile alunecă-n nesimțiri stacojii
Și zorii mijesc peste zările noi, sidefii…
Zilele pier așternute-n uitări cenușii…
Și trecând te întreabă: „ce vrei să devii
Și-n ce-mpărăție de veci vrei să fii?”

Oricare ”astăzi” se pierde-ntr-un ”ieri”,
Oricare ”mâine” printr-un ”astăzi” îl cerni
Dar „astăzi” și „mâine” sunt parcă poveri
De lipsuri, neajunsuri, de frici și dureri
Ori zbucium absurd în scârboase plăceri…

Puteri nu găsești când vrei să te îndrepți,
Când zdrobit zaci sub a morții peceți…
Greșeala de ieri și astăzi, și mâine-o repeți
Acceptând ca mâine și-n veci s-o regreți
Și groaza te-ajunge cu-a morții săgeți…

Cu un trai dedicat zi de zi pentru „eu!”
Te treci și astăzi ca ieri, și mâine, mereu,
Îndrăznind să suspini pe un ton fariseu:
„Ce cruce greoaie mi-a dat Dumnezeu!”…
Purtându-ți păcatul, normal că ți-e greu!

Dar „astăzi” este-o zi de har, o zi fericită
Înspre binele-ți veșnic de Hristos oferită.
Iubirea-I imensă, pe cruce ți-a fost dovedită
Și-așteaptă ca-n inima ta, să fie astăzi primită
S-astupe nevoia-ți adâncă, acută și infinită.

În locul tău Hristos S-a jertfit, ca tu să nu pieri
Și astăzi e gata să-ți ia, din suflet orice poveri,
Primește-L ca Domn și oferă-I ce ai să-I oferi
Și mâine, de-i ziua cumplitei și marii dureri,
Să nu mai răspunzi de tot ce-ai făcut până „ieri”
…………………………………………………………….
Trezește-ne Doamne Tu „astăzi”, simțirile vii!
Al nostru Stăpân, de „azi” pentru veci să devii
Și-n slava-Ți măreață, pe nori, când ai să revii
Și trâmbița Ta va suna, pe toți să ne învii,
Rege Suprem și Domn Minunat în veci să ne fii!

Autor: Ioan Hapca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *