Parfumul creștinului

Când o floare se arată
Parfumată pe-o crenguță
E suavă și curată,
Poți s-o strângi într-o mânuță.

Însa ea parfum nu are
Pâna când nu se deschide
Cum putem să știm noi oare
Ce parfum în ea se-ascunde?

Însă când frumoasa floare
Își deschide-a ei petale
Ce parfum și ce splendoare
Se revarsă în rafale !

Atunci poți cunoaște-n taină
Cum miroase-o floricică
Când ți se imprimă-n haină
Mirosul de levănțică.

Și când se deschide cala
Ori zambila parfumată
Te îmbie cu petala
Cea frumos catifelată…

Iară crinul când deschide
Cupa lui albă regească
Cu  mirosul te cuprinde
Parca-ar vrea să  îți  vorbească !

Apoi dalia, bujorul,
Ghiocelul, panseluța,
Te îmbie cu odorul
Parcă-ți face cu mânuța…

În gradina înflorită,
Viorica, toporașul,
Din pământ abia ivită
Floarea mândră,  colțunașul

Și laleaua,trandafirul,
Măna maicii, margareta,
Floarea soarelui cu firul
Ca un pictor cu paleta…

Tot felul de flori pe lume
Care se deschid sub soare
Nici nu le mai știi pe nume,
Toate fin mirositoare!

Nu vedeți  Atotstăpânul
Cum le-a-ntins pe-ntreaga zare?
A  lăsat în flori parfumul
Distinctiv la fiecare?
……………………………………………………
Ca și floarea în grădină
E creștinu-n adunare
Când are-o purtare fină
E-o floare mirositoare!

Nu-l cunoști până petala
Nu-și deschide să vorbească!
Că te-apucă amețeala
De purtarea lui grotească!

Însă orișicine are
Un cuvânt cu vorba dulce,
E ca o frumoasă floare
Ce parfum plăcut aduce !

Și când facem fapte bune
Semenilor câteodată,
E-un parfum plăcut în lume
Ce rămâne viața toată!

Și precum parfumul floarea
Îl are de la  ISUS
Un creștin are purtarea
Cu parfumul tot de sus !

Deci să Îl rugăm pe  DOMNUL
Să ne dea parfum de sus,
Viața noastră parfumată
Să miroase  a  ISUS !

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *