Păsărele călătoare

Păsărele călătoare
Mereu gata de plecare
Cine oare v-a făcut
Şi astfel v-a conceput ?

Cine drumul vi-l arată
Când porniţi fără de hartă
Nicidecum nu rătăciţi
Şi cuibarul vi-l găsiţi

Repede îl dregeţi bine
Ca pe-un fagur de albine
Ca să creşteţi puişori
Drăgălaşi neştiutori
Şi îi învăţaţi să zboare
Cu fragile aripioare
Să-şi găsească de mâncare
Şi spre alte zări să zboare

Iar când frigul se cam lasă
O nelinişte v-apasă
Şi plecaţi spre alte zări
Peste mări şi peste ţări
Alte cuiburi să găsiţi
Alte ouă să clociţi
Ca să iasă puişori
Drăgălaşi, neştiutori
Şi să-i învăţaţi să zboare
Tot ca păsări călătoare
Peste mări peste ocean
Chiar de două ori pe an

-Ce mister, ce taină mare,
N-am nici poftă de mâncare
Până când nu o dezleg
Şi să pot s-o înţeleg.

-Vei zbura şi tu odată
Chiar spre bolta înstelată
Printre stele vei zbura
Dacă tu vei asculta .
Ce te-nvaţă-a ta mămică,
Tatăl tău şi-a ta bunică
Că revine iar Hristos
Şi va fi totul frumos .

Autor: Cornel Jigau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *