Pe drumul din lume

Pe drumul din lume, sfios și senin
Și dorul iubirii de sus,
Din ușã în ușã, ca omul strãin
Mai bate și-așteaptã, Isus!

Și clanțele-s reci și chiar încuiate
Și-n vatrã e focul încins.
Ceva se aude… mai mult decȃt șoapte…
Și pare cã-i joc…ori cã-i plȃns!

Și plouã…și ninge…și drumul e greu…

-Cine-i? Se-aude o voce-n antreu.
-Sunt Domnul Luminii, Iubirii cerești!

Se cȃntã, se rȃde, în hohot, mereu…

– Cum? Cine? …Nu știu… e tȃrziu,
Ce vrei? N-avem timp de povești!

-Deschideți!
Sunt Domnul, venit pe pãmȃnt
Și-n graiul ce-l știți, Eu, vorbesc:
Treziți-vã oameni!
V-aduc un Cuvȃnt, din Cer,
De la Tatãl Ceresc!
Ȋn inimi și-n case
Primiți-mã-acum,
Nu vreți bucurie și pace?
De ce Mã lãsați lȃngã ușã, în drum,
Pãtruns de-ale frigului ace?
*
Steluțe și raze lucesc în perdele:

-Vezi, moșul și bradul sunt bine?
Mai toarnã în canã, mai pune surcele,
Hai, vino, danseazã cu mine!

-Așteaptã… așteaptã… mã prinde o teamã,
Se-aude o voce…afarã… ne cheamã!
*

Cocoșii iar cȃntã, Luceafãru-i sus
Și zorii se varsã, dar unde-I Isus?
*

Prin ploaie, ninsoare, cu dor și suspin,
Ȋn dragostea sfȃntã și dreaptã,
Din ușã în ușã, frumos și senin,
Mai bate, Isus, și așteaptã!

Autor: Gelu Ciobanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *