Plangerile lui Ieremia- Suferinţe şi mângâieri
Proorocul spune mai departe
De suferinta, ce-a vazut;
In intuneric dus departe
A suferit si l-a durut
Ca si un zid inconjurat
Plin de otrava si durere
La fel ca cei morti asezat
Si pus, in lanturile grele
Dar ajutor el a cerut
Si cu putere a strigat
Dar Dumnezeu tot nu a vrut
Cararile,i le-a schimbat
Caile lui le-a abatut
Si l-a pandit, l-a pustiit
Si a facut tot ce a vrut
Si cu sageti, a fost lovit
Si cu cantece dusmănoase
A fost mereu intampinat
Si cu pedepse dureroase
De amar pelin, s-a saturat
Cand sufletul isi aminteste
Satul de pelin si otrava
A lui inima se mahneste
Dar Domnul, nu le ia in seama
In inima trage nadejdea
Ca Domnul se va indura
Ca al sau necaz il va vedea
Si iar va fi de partea sa
Caci Domnul este tare bun
Cu acei de care-I cautat
Cu acei care nadejdea-si pun
Cu acei,cu sufletul curat
Si in tacere toti asteapta
Ca Domnul lor sa ii ajute
Sa umble doar pe calea dreapta
Si ale lor fapte,sa le uite
Pe cine Domnul se mahneste
Iarasi ,se va-ndura de el
Fara placere-l pedepseste
Sa il indrepte-n a lui,tel
Dreptatea cand este calcata
E tot cu stirea Domnului
Ea de pedeapsa e lasata
Pentru indreptarea, omului
Pasii sa-i fie cercetati
Intorsi, spre Domnul ca sa fie
Multi au fost morti si ingropati
Loviti, de-a Domnului manie
Ai lor ochi ca sa nu mai planga
Prapadul, ca sa se opreasca
Ale lor suspine sus s-ajunga
Domnul, cu mila sa-i primeasca
Cand Domnul vrea incurajeaza
Pe acei care numele-I striga
II apara si-l protejeaza
Si linisteste,a lor frica
Domnul viata a rascumparat
Si apasarea a vazut
Si uneltirea a curmat
In cel intors, Domnul a crezut
Autor: Florenta Sarmasan