Plecat-ai pe mare, copile plăpând

Plecat-ai pe mare, copile plăpând,
Înșelat de-o nădejde străină,
Eu am rămas pe mal suspinând,
Cu lacrimi voi umple-o fântână.

Calea e grea, în traistă ți-am pus
Merinde de-acasă, curată,
Pâinea pe care o-mparte Isus,
Să n-o schimbi copile, vreodată.

Limpede Apă ți-am pus în ulcioare,
Când simți că puterea te lasă
Să nu bei, cumva, din ape amare,
Să bei din Izvorul de-acasă.

E marea ostilă, adâncul la pândă,
Își leagănă cântul sirene,
Dar Brațul puternic stă să te prindă,
Încrede-te în El, nu te teme.

Comoara spre care ai zelul aprins,
Păzită-i de mii de capcane,
Iar dintre valuri ți s-au întins
Puzderii de brațe morgane.

Eu, de la Cruce întind peste mare
Curcubeu, când în rugă te țin,
Domnul mi-a dat Credința prin care
Mereu îți fac un cer mai senin.

Cu lacrima mea potolit-am furtuna
Și pirați și rechini i-am mustrat,
La poala Crucii primit-am arvuna
Căci vei fi de Isus apărat.

Sub pleoape-ți înfloresc cireșii încă,
Iazul îți mai susură în piept,
Mama flutură năframa pe o Stâncă
Și te aștept copile, te aștept.

Când Domnul te va cerceta, ia seama!
Cât Harul Lui mai curge peste ape,
Pe Brațul Lui, zilnic te-așează mama,
Numai El mai poate să te scape.

A răbdat chin pe cruce, pentru tine,
Sângele Lui spală și al tău păcat,
Viața ta doar Mâna Lui o poate ține,
Acceptă-I Jertfa, ca să fii iertat.

Aștept, pe flux mesajul tău s-ajungă,
Scrie-mi că te întorci din depărtare,
Să trăiesc aievea bucuria îndelungă,
Să se-mbrace Ceru-n sărbătoare.

De vei întârzia și eu nu voi mai fi aici
La poarta casei unde m-ai lăsat,
Las urmele pe o Cale pe care ajungi
Acasă-n Cer, pe malul celălalt.

Voi fi acolo, cântând imnuri de slavă,
Dând cinste Melului Ce ne-a salvat,
Căci Lui I-am dăruit inima mea întreagă
Și n-am pierdut Nădejdea niciodat”.

Autor: Ana Haz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *