Pomul și copacul

Chiar lângă livada mare
Cu măslini și portocali
Este mlaștina în care
Stau hiene și șacali

O pădure cum s-ar spune,
Cum mai rar poți ca să vezi
Unde cedri au renume,
Nu ca pomii din livezi.

Un copac vecin cu pomul
Se uita mândru de sus,
Cum se uită-adesea omul
Mândru și cu nasul sus.

Și-n mândria lui îi zise
Pomului plecat în jos:
-“Cocoșatule!”   și-i râse
Peste gard așa fălos…

– Știu, sunt cocoșat acuma,
Căci sunt încărcat de rod,
Dar să nu te-ntreci cu gluma,
La cules vreau să te văd!…

Și, când a venit culesul,
Pomul nostru s-a-ndreptat,
Pe copac l-apucă stresul,
Stăpânul s-a supărat…

Se opri lângă copacul
Ce-i la margini de pădure
Și când își deschide sacul
Prinse-n mână o secure…

– Ține umbră – a zis stăpânul,
Și n-aduce rod deloc,
Am să-l tai  deci pe jupânul
Că nu-i bun decât de foc!…
……………………………………………..

Pilda cred că se-nțelege:
Un om rău și  fără rod,
Totdeauna-i scos afară
Dintre oameni din norod.

Și la noi in adunare,
Buni și răi avem mereu,
Ultimul cuvânt îl are
Pân’  la urmă DUMNEZEU!

Autor: George Petre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *