Prietene, te-aşteaptă Dumnezeu!

Prietene ce-alergi pe drumul vieţii
Spre-o ţintă ce nici tu n-o înţelegi,
Nu simţi că alergarea ţi-e în vânt
Iar la final nu ştii ce-ai să culegi?

Te-ai întrebat ce rost au toate-aceste
Comori, ce-ai strâns aicea pe pământ
Când, peste ani, rugina le distruge
Şi ce rămâne? Pumnul de pământ!

Dar tu alergi… şi viaţa ţi-e o luptă
Cu timpul, ce nicicând nu ţi-e de-ajuns…
N-ai cunoscut iubirea pentru semeni
Şi liniştea nicicând nu te-a pătruns!

N-ai vrea o clipă să te-opreşti amice
Şi să priveşti în jurul tău, atent,
La câtă frumuseţe te-nconjoară
Creată de un Domn Omniprezent?

El îţi vorbeşte dragul meu şi ţie…
Tu, numai stai şi-ascultă… şi priveşte…
O floare, un izvor, o şoaptă, un surâs…
E-acolo Dumnezeu… aşteaptă… şi iubeşte!

Şi dacă azi, simţi inima vibrând
E Domnul ce la uşă încă bate…
Deschide-I fără teamă… Domnul Slavei
Mai iartă şi mai spală de păcate!

Autor: Maria Luca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *