Psalmul 1

Ferice de omul,
Ce știe ce vrea Domnul.
Ferice dacă nu se duce,
departe de cruce.
Nu caută sfatul celor răi,
Și are grijă de pașii săi.

Ferice dacă veghează
Și dacă nu se așează
Pe scaunul batjocoritorilor,
La masa trufașilor.
Ferice de omul care iubește,
Și Legea Domnului împlinește.

Dacă de Legea Domnului
Se îngrijește și în voia Lui
Plăcere mereu găsește,
În Legea Domnului el trăiește.
Zi și noapte cugetă la Legea Lui,
E beneficiarul harului.

Doar de Domnul se teme,
Aduce roadă la vreme,
El este ca un pom erudit,
Lângă un izvor de viață sădit.
Ale cărui frunze nu se ofilesc,
Și roadele nu i se veștejesc.

Orice începe, duce la bun sfârșit,
În ascultare-i neobosit.
Nu tot așa trăiesc cei răi,
Ei umblă pe lăturalnice căi.
Sunt ca pleava spulberată,
De rafala de vânt, vânturată.

Cei răi în ziua judecății,
Vor cădea sub sabia dreptății,
Căci Domnul cunoaște bine,
Pe cel ce-a făcut rău sau bine.
Calea celor neprihăniți o știe,
E sfințire și credincioșie.

Autor: Dan Viorica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *