Ridic privirile-nspre cer

Ridic privirile-nspre cer
Privesc eu către Tine…
Ca să-Ți vorbesc și să mai cer,
Putere, pentru mine.

De n-ai fi Bun să mă auzi,
Atunci când strig la Tine…
Iubirea-n mine, Tu s-aprinzi,
Necazul m-ar înfrânge!

Cu glasul tremurând Te strig
Isuse Doamne, toată ziua.
Durerile vreau să le frâng,
Chemându-Te într-una.

De n-ai fi Tu, să mă auzi,
Când strig eu al Tău Nume,
De fața mea să Te ascunzi,
Necazul m-ar înfrânge!

Dar eu, privesc prin nori la Tine
Simt Doamne, bunătatea Ta.
În suferinți Te-atingi de mine
Prin har, torni vindecarea.

De n-ai fi Tu, să mă auzi
Atunci când strig la Tine…
Cu Undelemnul Tău îmi ungi
Rănile-mi din mine!

De-aceea, vin să-Ți mulțumesc
Isuse, pentru toate.
Osana-Ți cânt și Te slăvesc,
De Har și sănătate.

De n-ai fi fost Samaritean,
Ca să cobori la mine…
Rănită jos eu rămâneam
N-aș fi știut de Tine!

Da-n mila Ta, m-ai îmbrăcat
Cu haina de In nouă.
M-ai curățat, m-ai vindecat,
Din ochi, îmi curge rouă…

Autor: Doina Ketterer

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *